Aventurile lui Danut

Am avut de curand de facut un proiect pentru facultate, in cadrul caruia am conceput-impreuna cu o colega- o poveste despre un baietel ce se afla in momentul tranzitiei de la gradinita la scoala. "Aventurile lui Danut" sunt o incurajare pentru copiii ce se afla in acest moment al tranzitiei si reprezinta o poveste in care se poate regasi fiecare copil.

Aventurile lui Danut, micul scolar

                                 De unde sunt eu? Sunt din copilăria mea.

                                          Sunt din copilăria mea ca dintr-o ţară.

                                                      - Antoine de Saint-Exupery

CUPRINS:

Cap. I:  La revedere, gradina draga !

               ( Danut devine baiat mare! )

Cap. II: Bine te-am gasit, clasa pregatitoare!

             ( Danut incepe o noua aventura! )

Cap. I:  La revedere, gradina draga !

( Danut devine baiat mare! )

    Danut era un baietel care tocmai implinise 6 ani, avea parul blond si cret si ochii albastri si veseli. Era atat de plin de energie si dorea mereu sa invete ceva nou.

El era acum in grupa mare, iar doamna educatoare il invata pe el si pe ceilalti copii din grupa  cantece si poezii pentru serbarea de la sfarsitul anului. Mamica lui ii spusese ca acesta este ultimul sau an la gradinita; de la anul, va fi scolar.

-Mami, vrei sa iti spun ce cantec frumos ne-a invatat doamna astazi? ii spune Danut mamei sale, privind-o cu ochii mari.

-Ia spune,Danut. Sunt tare curioasa.

Si Danut incepe sa cante cat de tare si frumos putea el:

“La revedere, gradina draga,

La revedere, noi plecam.

De-ai stii, tu, draga,ce rau ne pare

Si cat de mult noi regretam!”

-Mami, dar  la scoala o sa mai putem sa pictam cu degetele? Ca mie imi place tare mult! o intreba Danut deodata pe mama sa.

-Am auzit ca o sa faceti lucruri si mai frumoase de atat: o sa pictati si cu pensula, o sa lipiti, o sa decupati. O sa faceti o multime de lucruri frumoase! ii raspunse mama, zambindu-i incurajator.

-Dar poezii si cantece o sa ne mai invete doamna?

-Cu siguranta. O sa invatati multe lucruri noi si interesante.

-Ce lucruri? intreba Danut curios.

-De exemplu, o sa inveti sa scrii si atunci o sa ma poti ajuta sa facem impreuna lista de cumparaturi, o sa inveti sa citesti si atunci vei putea sa-mi citesti povesti inainte de culcare..

-Dar, mami, tu trebuie sa-mi citesti mie ca mie imi plac povestile si eu sunt mai mic! ii spuse Danut tare nedumerit.

-Dar in serile cand eu voi foarte obosita, nu o sa vii sa imi citesti si mie putin? il intreaba mama, prefacandu-se trista.

-Bine, dar numai atunci..si numai putin, ca sa nu adorm si eu.

 Mama rade si il gadila pe Danut, care incepe si el sa rada in hohote.

-Si altceva? Ce o sa mai invat la scoala? intreaba iar baiatul, dupa ce se opreste din ras.

-Hmm, ce ti-ar mai placea tie sa inveti?

-Pai, eu vreau sa invat despre planete si rachete. Vreau sa invat sa construiesc o racheta spatiala si sa zbor in spatiu, printre stele. Ne-a invatat pe noi doamna la gradi despre masini si avioane si rachete..

-Ah, da, imi aduc aminte cand mi-ai povestit. Erai tare entuziasmat, tin minte ca ti-a placut mult saptamana aceea in care ati discutat la gradi despre mijloacele de transport.

-Da, da, mi-a placut atata de mult. Si la scoala nu o sa mai facem? intreaba Danut intristat.

-Ba da, cu siguranta vei face o lectie despre asta si doamna invatatoare va va spune mai multe lucruri si va va arata mai multe imagini.

-Si o sa construim si o racheta? zise baiatul nerabdator.

-Ei bine, asta nu stiu. Nu cred ca o sa va lase doamna invatatoare. spuse mama serioasa.

-De ce? Doamna invatatoare nu e asa buna ca doamna mea de la gradi?

-Stii de ce nu cred ca o sa va lase? Pentru ca, daca veti construi o racheta, toti copiii din scoala se vor urca in ea si vor pleca in spatiu si parintii vor ramane fara copii. Si o sa fie foarte tristi.

-Aaa, de asta nu o sa ne lase? Pai atunci, nu cred ca e rea, cred ca e buna, spuse Danut intr-un final, multumit de raspunsul mamei.

  Seara, cand mama ii citea o poveste inainte de culcare, Danut ii spuse in soapta:

-Mami, sa iti spun un secret: eu de abia astept sa merg la scoala, sa fiu baiat mare !

  Timpul a trecut repede, ca o pasare magica care zboara cu viteza gandului, iar ziua serbarii a sosit. Danut era tare emotionat.

-Mami, daca o sa gresesc poezia?

-Stai linistit, sunt sigura ca nu o sa te incurci. Oricum, doamna va fi langa tine si te va ajuta.

-Dar tati vine? zise baiatul, uitandu-se in sala dupa tatal sau.

-Intarzie putin, dar a spus ca nu va rata pentru nimic in lume serbarea ta.

-Ce bine, de abia astept sa vina!

 Serbarea lui Danut a fost foarte frumoasa: toti copiii au cantat si au spus poezii, unii copii,mai emotionati cand priveau la parinti, s-au incurcat putin la poezii, dar doamna educatoare i-a ajutat. Danut s-a uitat mandru la parintii sai si a spus poezia perfect, fara sa se incurce deloc. La sfarsitul serbarii, parintii lui au venit sa il ia si sa-l felicite:

-Bravo, fiule, sunt foarte mandru de tine! ii zise tatal sau. De acum vad ca esti baiat mare. De la anul mergi la scoala, cu copiii mari.

-Si la gradi nu mai vin? intreba Danut, parca cu lacrimi in ochi.

-La gradinita merg numai copiii mici, tu ai crescut deja.

 Baiatul mai avea putin si incepea sa planga, dar mama l-a luat de mana si i-a spus bland:

-Daca vrei, mai putem veni din cand in cand pe la doamna ta, sa o vizitezi. Ce zici?

-Daaa! raspunse bucuros Danut.

-Hai sa mergem acum sa ii spunem la revedere doamnei si sa iti luam lucrurile din dulap, adauga tatal.

   Uite ca venise si timpul sa isi ia ramas bun de la gradinita lui draga. In sala de grupa ramasesera doar cativa copii. Danut privea la toate locurile pe care le cunostea atat de bine si unde se jucase de atatea ori: vedea coltul in care era biblioteca cu carti si reviste, unde ii placea sa stea de multe ori si sa se uite pe poze cu rachete si planete, vedea coltul in care erau cuburile de construit si unde se juca cu prietenii lui, Radu si Matei, si construiau impreuna rachete si masini, vedea usa care dadea spre dormitorul lor, cu paturi mici. Nu prea ii placea lui sa doarma la pranz, ar fi vrut mai degraba sa se joace, dar acum se gandea ca nu era asa rau nici cand dormeau. Oricum, de fiecare data cand ceilalti se trezeau si faceau galagie, el ar fi vrut sa mai doarma atunci. Amintindu-si asta, Danut incepu sa rada incet. Vedea si usa de la baia lor cu chiuvete si toalete mici, ca sa ajunga toti copiii, si unde el trebuia sa se aplece ca sa ajunga cum trebuie.

-Da, chiar ca am crescut. spuse Danut cu voce tare, fara sa vrea.

-Ce ai zis, Danut? il intreba mama.

-Nimic,nimic.

 Si continua sa se uite prin sala. Vazu masuta lui, unde statea cand picta. Vai, si ce mult ii placea sa picteze. Acolo facea si fise si colora si primea bulinute de la doamna. Vazu apoi si dulapiorul lui, unde isi tinea hainele si ghiozdanelul.

Si curtea cu leagane si topogan, unde ieseau cu doamna mereu cand era frumos si cald afara. Si doamna lui draga, de la care acum trebuia sa isi ia ramas-bun.

-Doamna, eu nu vreau sa plec! spuse Danut printre lacrimi, imbratisand-o pe educatoare.

-Nu plange,puiule. Si mie o sa imi fie tare dor de tine, zise profesoara cu glasul ei bland.

Si Danut vazu ca parca si doamna lui plange. Si incepu sa planga mai tare.

-Hai, ca tu esti baiat mare,nu-i asa Danut?  Nu o sa ne mai vedem noi in fiecare zi, dar din cand in cand  poti sa vii sa ma vizitezi si sa imi povestesti ce faci la scoala, incerca educatoarea  sa il linisteasca.

-Dar la scoala o sa fie greu! se planse Danut.

-O sa vezi ca va fi frumos la scoala si poate o sa ti se para chiar usor. Mai stii cand spuneam noi povesti si le povesteam dupa imagini ? Sau cand ne jucam cu numere? Ei bine, si la scoala cu doamna invatatoare o sa va jucati in mod asemanator. Nu va fi greu deloc! spuse profesoara cu convingere in glas.

 Si Danut stia ca doamna lui avea dreptate si mereu era asa cum spunea ea. Asa ca lacrimile incetara si un zambet aparu pe fata sa, ca si curcubeul dupa ploaie.

-Va iubesc, doamna! spuse  baiatul imbratisand-o puternic.

Cap. II:  Bine te-am gasit, clasa pregatitoare!

( Danut incepe o noua aventura! )

 “Ce repede a trecut vacanta!” se gandea Danut intr-o seara in timp ce se pregatea de culcare.

-Nu uita ca maine este o zi mare, ii spune mama sa, care tocmai intra in camera.

-Maine e ziua cea mare? intreba Danut cu ochii mari de entuziasm.

- Maine mergem la noua ta scoala si o vei cunoaste pe doamna invatatoare si noii tai colegi.

-Vai, de abia astept! Si cum e scoala? E mare? Si e colorata, are desene pe pereti? Hai spune-mi, mami! zise Danut rugator.

- Cred ca mai bine nu iti spun nimic, ca sa fie surpriza, zise mama, zambindu-i.

- Dar, mami, nu o sa pot dormi la noapte..

-Sau poate o sa visezi ceva legat de scoala ta. Sa imi spui maine dimineata ce ai visat. Noapte buna, puiule.

 Si mama iesi din camera, lasandu-l pe baietel sa viseze cu ochii deschisi, apoi, incet-incet, in timp ce Mos Ene se furisa printe gene, sa viseze de-a binelea.

  A doua zi de dimineata Danut auzi un “Cucurigu!” puternic si se intoarse pe partea cealalta, in pat, zambind bucuros si gandindu-se ca este inca in vacanta, la bunici.

-Danut, trezeste-te. Azi e ziua cea mare! se auzi vocea mamei.

“Off, asta nu era cocosul bunicii, ci numai ceasul meu..nu mai sunt in vacanta..” gandi baiatul. Dar , amintindu-si ca azi e ziua mult asteptata, sari repede din pat si incepu sa se pregateasca de scoala. Cand  mama a revenit in camera, Danut era gata cu totul. Privindu-l din cap pana in picioare, aceasta zambi si-i zise:

- Vad ca si papucii tai sunt foarte nerabdatori sa mearga la scoala: ti-au sarit in picioare, fara sa mai tina cont care-i stangul si care-i dreptul.

 Danut rase si el si se apleca sa se descalte, in timp ce mama isi cauta cheile.

-Mami, mergem pe jos sau cu masina?

-Pe jos,Danut. Deja ai obosit?

    Drumul pana la scoala i se paru atat de lung si de necunoscut; aleea imprejmuita de copaci ii parea o padure ca aceea din povestile pe care i le spunea mama inainte de culcare.

-Mami, mai avem mult pana la scoala? intreba Danut plictisit.

-Uite, am ajuns deja.

 Si Danut vazu in fata sa o cladire mare si verde.

“Wow, parca ar fi un castel..dar totusi castelele nu sunt verzi” gandi baiatul in sinea sa.

-Mami, dar ce multi copii sunt! Cum o sa incapem toti in clasa? intreba mirat.

- Dar, Danut, nu veti fi toti in aceeasi clasa, zise mama razand. Nu mai stii cum erati si la gradinita? Erati multi copii, dar fiecare avea grupa sa. Asa si aici, fiecare copil merge la clasa lui.

- Si eu de unde stiu la ce clasa merg?

-La inceput o sa va strangeti intr-un loc cu totii si o sa va conduca doamna invatatoare in clasa, apoi o sa inveti singur drumul. O sa vezi ca nu e deloc greu. Uite, deja am ajuns la noii tai colegi. Si aici este si noua ta doamna.

-Dar nu seamana deloc cu doamna mea de la gradi, ii spuse Danut in soapta.

-Hai sa mergem sa o salutam. Buna dimineata, doamna invatatoare. Danut al meu este tare emotionat acum,in prima zi de scoala.

-Buna dimineata, spuse profesoara, cu o voce care lui Danut ii amintea de vechea lui doamna. Este si normal pentru ca acum incepi o noua aventura, nu-i asa, Danut? spuse zambind catre el.

- Cred ca da, raspunse baiatul sfios.

   Si, intr-adevar, simtea acum ca pasise intr-o alta lume, necunoscuta lui. Ii era dor de locurile pe care le stia, de colegii lui si mai ales de doamna lui de la gradinita. Dar nu avu mult timp sa se gandeasca la asta ca o auzi pe mama sa spunandu-i ca acum o sa intre in clasa si trebuie sa asculte de ce va zice doamna. Invatatoarea le spuse sa se tina de mana doi cate doi si sa o urmeze; Danut se trezi apucat de mana de o fetita roscata, cu doua codite, si pornira cu totii dupa doamna invatatoare. Picioarele il purtau parca fara voia lui; ar fi vrut sa se intoarca la mama lui si sa plece amandoi acasa. Dar deja era prea tarziu, intrase in scoala. Privea curios in jurul sau, cand deodata se vazu ajuns intr-o clasa mare, luminoasa si frumoasa, cu desene pe pereti, dulapioare in spate- intocmai cum avea la gradinita, si mese cu scaune colorate. Invatatoarea le spuse ca se pot aseza unde doresc ei; Danut se aseza langa un baiat cret,ca si el, dar brunet, pe nume Stefan, si langa colega sa roscata cu codite , pe care afla ca o cheama Maria. Apoi noua sa doamna le spuse ca au fiecare cate un mic cadou pe banca, pe care pot sa il deschida; intr-adevar, si in fata lui era o cutie mica si colorata. O deschise curios si vazu in ea ciocolata sa preferata si un stegulet cu o buburuza vesela. In clasa se auzeau tot felul de exclamatii ale copiiilor la fel de incantati ca si el.

-Vreti sa cantam un cantec? ii intreba apoi doamna.

-Da,da! se auzira cateva voci.

-Ce cantece stiti voi de la gradinita?

Si copiii incepura sa numeasca mai multe cantece pe care le stiau.

“Stai putin, si eu le stiu” gandi Danut.

-Dar vad ca voi stiti multe cantece, le spuse doamna incantata. Va place sa cantati?

-Da, au raspuns toti in cor.

-Atunci stiti cum facem? Vom canta mai multe cantece astazi.

  Si au inceput sa cante “Elefantul Cici”, “Un motan cat un pisoi”, “Noi suntem piticii” si sa se miste pe ritm. Cantau exact cantecele lui preferate! Ce mult ii placea lui Danut; si noua lui doamna canta frumos si ii asculta pe fiecare cum vorbea. Ii invatase chiar si numele lui.

 Cand a venit mama lui sa il duca acasa, parca nu mai voia sa plece si sa se desparta de doamna.

De abia astepta ziua de maine!

  In urmatoarele zile, Danut a pornit in explorarea scolii. Deja isi facuse cativa prieteni, la fel de curiosi ca si el si dornici sa cunoasca noul taram ce-si deschidea  portile inaintea lor.

-Ia,uitati, oare usa aia unde duce? intreba Maria.

-Hai sa vedem! raspunsera Danut si Stefan in cor, tare entuziasmati.

Si intrara cu totii.

-Ah, este doar baia, zise Stefan dezamagit.

-Hai sa cautam altceva,spuse Danut.

-Dar usa aia de langa geam? Nu imi pare deloc cunoscuta.

Baietii o urmara pe Maria si intrara intr-o sala unde au gasit o multime de animale.

-Wow, am ajuns intr-o padure magica, intr-o alta lume!

-Hai sa vedem mai mult! spuse Maria.

Copiii inaintara spre mijlocul salii, admirand fiecare animal in parte. Deodata au vazut ceva care lucea prin geamul de sticla al unui dulap. Cand s-au apropiat si au vazut o multime de borcane cu broaste, s-au speriat si au luat-o la fuga cat ii tineau picioarele. Deodata s-au lovit de  un om inalt, ce li se parea un urias din povesti. Si-au ridicat capetele si au privit cu teama spre acesta. In locul unui capcaun cu un singur ochi, au intalnit fata zambitoare si privirea blanda a directorului scolii. Acesta i-a intrebat daca s-au ratacit si nu isi mai gasesc clasa; copiii i-au spus ca ei au pornit intr-o aventura in care doreau sa exploreze scoala. Directorul le-a spus ca astazi va fi el ghidul  lor prin noul taram, care le va oferi atatea, dar ca acest taram are si niste reguli ce trebuie repectate si cine doreste sa faca parte din el, trebuie sa le respecte si impreuna sa faca din el unul mai bun si mai frumos.

-Eu vreau sa fac parte din el! spuse Danut.

-Si eu!

-Si eu!

-Haideti sa va povestesc putin despre aceasta noua lume in care ati intrat. Aici, fiecare are “casuta” lui, sau “clasa” cum ii spuneti voi, iar fiecare “casuta” are o Zana care are grija de ea si de locuitorii acelei casute; acea Zana, conducatoarea casutei, este..

-E doamna noastra! au spus copiii in cor, entuziasmati.

-Exact, ati ghicit. Cine vrea sa mearga in vizita la alta casuta, trebuie sa ceara voie conducatoarei casutei lui. Ea este cea care va va ajuta sa descoperiti lumea pas cu pas. Acum, ca ati devenit si voi locuitori in aceasta noua lume, trebuie sa va spun ca vei trece prin multe aventuri si incercari, la fel ca eroii vostri preferati din povesti sau desene. Ca sa puteti trece cu bine de ele, trebuie sa ascultati sfaturile Zanei voastre, sa fiti uniti si sa va ajutati unul pe altul la nevoie. Dar sa nu va speriati, nu veti fi singuri la niciun pas, ci veti avea mereu ajutorul Zanei si al parintilor vostri, care sunt prieteni unii cu altii si tot ce fac este spre binele vostru.

-Mami mi-a spus ca de acum eu sunt elev, spuse Danut cu o privire nedumerita. Ce inseamna asta?

-Vezi tu, Danut, nimeni nu se naste elev, ci invata sa fie astfel. A fi elev este ceva foarte special. Este un drum pe care l-ati inceput acum, cand ati intrat in clasa pregatitoare, dar care nu se opreste aici, ci se tot continua. Pe acest drum o sa aveti multe curiozitati si veti pune multe intrebari, la care va vor raspunde Zana casuteti voastre si parintii vostri. Dar va spun un secret- si directorul continua in soapta- la unele lucruri nu veti primi raspuns, ci trebuie sa porniti voi in aventura descoperirii lor.

 Copiii au chicotit veseli; dupa ce le-a raspuns la intrebari, noul lor prieten i-a condus prin locurile necunoscute lor din scoala, apoi i-a dus in clasa lor.

 Dupa-masa, cand a ajuns acasa, Danut le-a povestit foarte incantat parintilor sai despre intamplarea de la scoala. Tatal a fost uimit sa auda ca baiatul nu stia ce inseamna sa fi elev- un lucru atat de simplu, dupa parerea lui, dar si-a dat seama ca nu prea discutase cu el despre aceasta si i-a promis ca de acum inainte va fi mult mai atent cu el si il va ajuta sa inteleaga viata de scolar.

  Dar povestea lui Danut nu s-a terminat aici. Alaturi de Zana casutei sale si de parintii lui, baiatul a trecut prin multe aventuri, exact cum veti trece sau ati trecut si voi.